De copilărie îmi aduc aminte
De vremurile de dinainte.
Mi-e dor de mama și de tatăl meu
Care îmi erau alături la greu.
Mi-e dor de bunicii mei
Ce mă privesc acum dintre zei.
Cu nostalgie privesc spre trecut
La paradisul pe care l-am pierdut.
Copil am rămas în sufletul meu
Și pentru aceasta îi mulțumesc lui Dumnezeu.
Copilul mic și plăpând a crescut
Cel care basme asculta demult.
Unde sunt poveștile cu zâne?
Acum cine mi le va spune?
Poveștile frumoase cu eroi
În care descopeream lucruri noi,
Școala în care am învățat
Și note multe am luat,
În urma pe toate le-am lăsat
De copilărie am uitat.
Copil fiind nu știam ce e durerea
Totul era dulce ca mierea.
Timpul grăbit pe noi ne-a schimbat
Și la locul nostru pe toți ne-a așezat.
gânduri nespuse 